• Urmați și aplicați normele de adaptare generale și specifice prevăzute de REACH.
• Faceți trimitere la normele corespunzătoare și oferiți o justificare clară.
• De exemplu, dacă furnizați o estimare a relației calitative sau cantitative structură-activitate (QSAR), consultați și respectați normele din secțiunea 1.3 a anexei XI la REACH. În mod similar, dacă furnizați o abordare prin extrapolare, consultați și respectați normele din secțiunea 1.5 a anexei XI la REACH. Aceste considerente se aplică tuturor estimărilor QSAR sau extrapolate, inclusiv celor elaborate cu sprijinul setului de instrumente al OCDE privind QSAR.

• Informațiile furnizate prin intermediul unei adaptări trebuie să prezinte același grad de încredere ca și când ar fi fost generate utilizând testul prevăzut pentru îndeplinirea cerinței de informare.
• Asigurați-vă că rezultatele adaptării sunt adecvate pentru clasificare și etichetare, precum și pentru evaluarea riscurilor. În caz contrar, ECHA va respinge adaptarea.
• Unele adaptări nu pot fi acceptate niciodată. De exemplu, în acest moment ECHA nu are cunoștință de nicio metodă in vitro și de niciun model QSAR care să estimeze în mod credibil efecte de nivel superior, cum sunt toxicitatea la doză repetată, cancerigenitatea, toxicitatea pentru dezvoltare sau pentru reproducere.
• ECHA poate evalua doar informațiile furnizate în dosarul de înregistrare. Prin urmare, pentru fiecare sursă de informații aveți nevoie de o fișă de studiu privind efectul, care să conțină un rezumat al studiului sau un rezumat detaliat al studiului. Această cerință se aplică și valorilor calculate sau estimate.
• Dacă ECHA nu acceptă adaptarea, veți primi o decizie în care se va explica motivul respingerii adaptării și vi se va solicita să efectuați un test standard și să transmiteți rezultatul într-un anumit termen.
• Analizați posibilitatea de a îmbunătăți adaptarea respinsă sau de a furniza o nouă adaptare valabilă, care să rezolve deficiențele menționate în decizia ECHA. Dacă nu puteți face acest lucru în termenul stabilit, va trebui să efectuați testul standard menționat în decizie.

• Puteți să vă bazați pe date din modele informatice numai dacă vă puteți asigura că modelul este valabil din punct de vedere științific, că substanța se încadrează în domeniul de aplicabilitate al modelului și că estimarea este adecvată pentru efectul normativ urmărit. Trebuie să includeți documentația respectivă în dosar, astfel încât datele să poată fi evaluate independent. Dacă nu sunt îndeplinite aceste condiții, ECHA vă va respinge adaptarea.

• Trebuie să demonstrați că este probabil ca substanța dumneavoastră înregistrată (substanța țintă) să aibă proprietăți (eco)toxicologice similare cu cele ale substanțelor pe care doriți să le extrapolați (substanțele sursă). Apoi trebuie să estimați proprietățile substanței țintă din rezultatele studiului cu substanțele sursă.

Stabiliți similaritatea structurală:

• Pentru a aplica metoda extrapolării, trebuie să demonstrați că substanțele țintă și cele sursă sunt similare din punct de vedere structural. Raportați compoziția substanțelor dumneavoastră și materialele de testare disponibile.
• Furnizați informații detaliate privind identitatea substanței și informații analitice atât pentru substanțele țintă, cât și pentru substanțele sursă.
• În cazul substanțelor multiconstituent și al celor cu compoziție necunoscută sau variabilă, al produselor de reacție complexă sau al materialelor biologice (substanțele UVCB), stabilirea similarității structurale presupune în plus să explicați diferențele și asemănările dintre constituenții substanței țintă și ai substanței sursă. Aceasta implică identitatea și concentrația acestor constituenți, precum și variabilitatea concentrației acestor constituenți. Rezultatul trebuie comparat între substanțele țintă și cele sursă.
• Sunt necesare inclusiv detalii despre compoziția materialelor de testare utilizate efectiv în studiile pe substanțele sursă. De asemenea, trebuie explicat impactul acestor diferențe asupra estimării proprietăților periculoase.
• Dacă este imposibil din punct de vedere tehnic sau nepractic să identificați și să cuantificați toți constituenții substanțelor UVCB, trebuie să luați în considerare alte tehnici de estimare a comparației cantitative și calitative între compozițiile substanțelor țintă și sursă. Adaptarea prin extrapolare are mai multe șanse să fie acceptată dacă puteți demonstra că ați depus eforturi pentru obținerea rezultatelor.

Definiți grupul sau categoria:

• Identificați în mod clar grupul de substanțe – definiți criteriile de includere și excludere în cazul în care creați o categorie de substanțe.

Furnizați o ipoteză pentru estimarea proprietăților:

• Adaptarea bazată pe extrapolare poate fi acceptată doar dacă furnizați o ipoteză de extrapolare credibilă, împreună cu o justificare corespunzătoare și cu date de încredere pentru fiecare efect analizat.
• Dacă ipoteza dumneavoastră se bazează pe similaritatea prin (bio)transformare, trebuie să furnizați date privind toxicocinetica sau metabolizarea, de exemplu.
• Dacă ipoteza dumneavoastră se bazează pe similaritatea structurală, care determină proprietăți similare, trebuie să dispuneți de date relevante și de încredere privind efectele de nivel inferior, atât pentru substanța sursă, cât și pentru substanța țintă, pentru a vă confirma ipoteza și posibilitatea de a face estimarea. Puteți face acest lucru prin metoda corelării datelor, pornind de exemplu de la cerințele de informare prevăzute în anexa VII sau VIII.

Estimați proprietățile substanței țintă:

• Descrieți asemănările structurale și diferențele dintre substanțele țintă și cele sursă. Explicați de ce diferențele structurale pot (sau nu pot) să influențeze proprietățile estimate ale substanței țintă. Aduceți dovezi în sprijinul afirmațiilor.
• Furnizați o matrice de date cu toate informațiile fizico-chimice și (eco)toxicologice disponibile pentru a îmbunătăți compararea proprietăților și estimarea celor necunoscute.
• Efectuați o analiză realistă a deficitelor dumneavoastră de date. Studiile pe care le utilizați ca sursă de date pentru extrapolare trebuie să fie fiabile și adecvate pentru cerința de informare.
• Susțineți-vă ipoteza cu informații care permit compararea directă a substanței țintă cu substanța sursă. Cazurile în care nu există informații experimentale privind pericolele pentru substanța țintă sunt, de obicei, respinse.
• Trebuie să prezentați informații comparabile pentru fiecare efect: de exemplu, datele despre toxicitate la doză repetată nu ajută neapărat la estimarea toxicității pentru reproducere sau dezvoltare. Extrapolarea este de obicei specifică efectului.
• Trebuie să explicați de ce proprietățile substanțelor țintă pot fi estimate în raport cu celelalte substanțe din grup. Explicați tendințele pe care le utilizați pentru a vă susține estimarea – inclusiv toate inconsecvențele și impactul lor asupra estimării.
• Furnizați rezumate detaliate ale studiilor pentru fiecare studiu sursă utilizat pentru a sprijini extrapolarea.
• Utilizați cadrul ECHA de analiză a extrapolărilor (Read-Across Assessment Framework – RAAF) pentru a verifica dacă adaptarea dumneavoastră prin extrapolare este solidă și completă.
• Puteți să vă bazați pe date provenite de la substanțe analoge/similare din punct de vedere structural numai dacă aveți acces legal la rapoartele studiilor și la alte date relevante generate pe baza substanțelor respective.
• Aplicați estimarea pericolelor în cazul substanței țintă: clasificați și puneți în aplicare măsurile de gestionare a riscurilor pe baza estimării.

• Pentru a demonstra că pe baza surselor de informații se ajunge la concluzia care îndeplinește cerința de informare avută în vedere, aveți nevoie de justificări documentate.
  • În principiu, orice informație poate fi folosită în cadrul unei justificări bazate pe forța probantă a datelor. Forța (contribuția) unei surse individuale de informații depinde de relevanța sa pentru efectul în cauză și de gradul de încredere pe care îl oferă.
  • Relevanța reprezintă măsura în care datele și testele sunt corespunzătoare, adică estimează contribuția pe care o au informațiile, în cazul în care sunt complet de încredere, la concluzia generală referitoare la cerința de informare avută în vedere.
  • Gradul de încredere reprezintă măsura în care informațiile sunt corecte, cu alte cuvinte calitatea intrinsecă a informațiilor, și este strâns legat de metoda de testare folosită în vederea generării datelor.
• Abordările prin extrapolare pot fi utilizate în cadrul unei adaptări bazate pe forța probantă a datelor. Pentru a arăta că informațiile sunt relevante, trebuie să demonstrați că ați obținut o estimare de încredere pornind de la substanța sursă. În acest scop este necesară o justificare a extrapolării, care trebuie să urmeze principiile enunțate în RAAF.
• Informațiile generate prin modele (Q)SAR pot fi utilizate în cadrul unei adaptări bazate pe forța probantă a datelor dacă sunt documentate corespunzător și dacă substanța se încadrează în domeniul de aplicabilitate al modelului folosit.
• Adaptarea bazată pe forța probantă a datelor trebuie să cuprindă cel puțin două surse de informații relevante și de încredere.
• Toate adaptările bazate pe forța probantă a datelor sunt evaluate și comparate cu un nivel de referință, respectiv cu datele care s-ar obține în mod normal dintr-un studiu efectuat în vederea îndeplinirii acestei cerințe de informare.
  • Caracterul complet reprezintă măsura în care sursele de informații disponibile duc la generarea datelor care s-ar obține din studiul efectuat în mod normal pentru cerința respectivă de informare. Se determină printr-o comparație între parametrii-cheie vizați de sursele de informații și parametrii-cheie vizați de ghidul de testare folosit ca referință.
• Justificarea forței probante a datelor trebuie să dovedească relevanța și gradul de încredere ale fiecărei surse individuale de informații, precum și caracterul complet al informațiilor.
• ECHA poate evalua doar informațiile furnizate în dosarul de înregistrare. Prin urmare, pentru fiecare sursă de informații aveți nevoie de o fișă de studiu privind efectul, care să conțină un rezumat al studiului sau un rezumat detaliat al studiului. Această cerință se aplică și valorilor calculate sau estimate.

• Se pot omite testele care trebuie efectuate în conformitate cu anexa VIII secțiunile 8.6 și 8.7 și cu anexele IX și X, pe baza scenariului (scenariilor) de expunere elaborat(e) în raportul de securitate chimică. Pentru a sprijini o adaptare bazată pe expunere, trebuie să furnizați scenarii de expunere în RSC. Acest lucru se aplică chiar dacă scenariile de expunere nu sunt necesare în conformitate cu clasificarea actuală a substanței.
• Trebuie furnizate justificări și documente adecvate. Justificarea trebuie să se bazeze pe o evaluare aprofundată și riguroasă a expunerii, în conformitate cu secțiunea 5 din anexa I.
• Conform cerințelor de la punctul 3.2 litera (a) din anexa XI, este necesară o evaluare cantitativă a expunerii. Pentru ca adaptarea să fie acceptabilă, datele de testare disponibile trebuie să permită o determinare DNEL pentru substanța respectivă care să fie adecvată pentru evaluarea riscurilor. Derivarea DNEL ar trebui să țină seama pe deplin de incertitudinea crescută care rezultă din omiterea cerinței de informare (și anume aplicarea unor factori de incertitudine suplimentari). Nu se poate utiliza DNEL derivat dintr-un studiu de toxicitate subcronică de 28 de zile pentru a renunța la studiul de toxicitate subcronică de 90 de zile. De asemenea, nu este posibil să se utilizeze DNEL dintr-un studiu de screening pentru reproducere pentru a renunța la studiul extins de toxicitate asupra reproducerii pe o generație sau la studiile de toxicitate asupra dezvoltării prenatale.