• toate informațiile interne existente despre amestec și despre substanțele din amestec;
• fișa cu date de securitate actualizată sau orice alt format de fișă cu informații privind siguranța, pusă la dispoziție de furnizorul sau furnizorii dumneavoastră, pentru amestecul importat sau pentru substanțele și/sau amestecurile care urmează să fie incluse într-un amestec formulat;
• clasificarea realizată de furnizor în conformitate cu legislația din domeniul transporturilor:
  • ​dacă clasificarea pentru transport este realizată conform recomandărilor ONU privind transportul mărfurilor periculoase – Regulamentul-tip ONU – sau conform regulamentelor-tip pentru transport rutier (ADR), feroviar (RID), pe căi navigabile interioare (ADN), aerian (ICAO TI) sau maritim (IMDG), este posibil ca pericolele reprezentate de substanță sau de amestec să trebuiască examinate mai îndeaproape;
  • deși criteriile de clasificare utilizate pentru transport și în temeiul CLP sunt în mare parte aceleași, reglementările privind transportul au un domeniu de aplicare diferit, iar clasificarea pentru transport nu precizează neapărat toate pericolele pe care le poate prezenta un amestec.
• inventarul de clasificare și etichetare de pe site-ul ECHA, care conține:
  • ​clasificările substanțelor armonizate la nivelul UE (tabelul 3.1 din anexa VI la CLP). Clasificarea și etichetarea armonizate ale unei substanțe sunt obligatorii din punct de vedere juridic în UE/SEE și trebuie luate în considerare la clasificarea unui amestec care conține o astfel de substanță;
  • clasificările substanțelor indicate de producători și importatori în notificările C&E sau în dosarele de înregistrare. O astfel de clasificare include orice clasificări armonizate aplicabile, precum și clasificări proprii pentru pericolele care nu sunt incluse în clasificarea armonizată.
• baza de date a ECHA cu informații despre substanțe înregistrate, disponibilă public. Aceasta poate fi accesată din câmpul „Căutare substanțe chimice" de pe pagina „Informații privind produsele chimice" a site-ului ECHA;
• surse suplimentare, de exemplu eChemPortal al OCDE și alte surse enumerate în capitolul 10 din Ghidul introductiv privind Regulamentul CLP;
• avizele comitetelor tehnice științifice recunoscute la nivel internațional (în special Comitetul pentru evaluarea riscurilor al ECHA) sau alte informații publicate pe site-ul ECHA ar trebui luate în considerare ca dovezi științifice noi.

Printre informațiile de bază pe care trebuie să le transmiteți pentru fiecare substanță din amestec se numără:

a.     identitatea substanței; 

b.    concentrația substanței în amestec;

c.     clasificarea substanței și, eventual, limitele de concentrație specifice (SCL) sau factorii de multiplicare (factorii M) atribuiți;

d.    pot fi relevante, de asemenea, detaliile privind eventualele impurități și aditivi din substanță, inclusiv identitatea, clasificarea și concentrația acestora. În general, ar trebui luate în considerare substanțele prezente într-o concentrație de cel puțin 0,1 %, dar concentrația relevantă depinde, în ultimă instanță, de clasa de pericol și de substanță.

În cazul în care un component din amestec reprezintă un amestec în sine, este necesar să se obțină informații referitoare la substanțele care intră în compoziția sa, alături de concentrațiile lor, de clasificări și de orice SCL sau factori M ai acestora.

Conform CLP, pentru realizarea clasificării trebuie să se ia în considerare toate datele sau informațiile „disponibile".

Informațiile specifice pot consta în date de testare despre amestecul propriu-zis sau despre substanța (substanțele) din amestec, de exemplu sub formă de:

• rapoarte de studiu;
• rezumate ale studiilor;
• parametri relevanți din datele de testare (de exemplu, valorile estimate pentru toxicitatea acută).

Limita de concentrație reprezintă fie concentrația minimă a unei substanțe individuale care determină clasificarea amestecului, fie suma concentrațiilor substanțelor relevante, în cazul în care efectul diverselor substanțe este aditiv.

Limitele de concentrație pot fi generice pentru o clasă de pericol, o diferențiere sau o categorie (limită de concentrație generică, GCL) sau pot fi specifice pentru o anumită substanță (limită de concentrație specifică, SCL). O SCL poate fi atribuită unei substanțe, pe baza intensității sale, pentru a permite ajustarea fină a clasificării unui amestec în funcție de contribuția substanței respective. Conceptul SCL se aplică mai ales la pericolele pentru sănătate. SCL au prioritate față de GCL.

Pentru clasa de pericol „Periculos pentru mediul acvatic", în locul SCL se folosește conceptul factorilor de multiplicare (factorii M). Factorii M au fost creați pentru a da o pondere mai mare substanțelor clasificate ca periculoase pentru mediul acvatic (categoriile Acut 1 sau Cronic 1) la clasificarea amestecurilor. Factorii M sunt utilizați pentru a obține clasificarea unui amestec în care este prezentă substanța.

Pentru mai multe detalii, a se vedea capitolul 1.5 din Ghidul privind aplicarea criteriilor CLP.