Fișele cu date de securitate

Fișele cu date de securitate conțin informații despre proprietățile substanței sau amestecului, despre pericole și instrucțiuni de manipulare, eliminare și transport, precum și măsuri de prim ajutor, de stingere a incendiilor și de control al expunerii. Formatul și conținutul fișelor cu date de securitate sunt specificate în REACH. Utilizatorilor din aval trebuie să li se furnizeze o fișă cu date de securitate pentru: 

• substanțele sau amestecurile clasificate ca periculoase conform Regulamentului CLP;
• substanțele persistente, bioacumulative și toxice (PBT) sau foarte persistente și foarte bioacumulative (vPvB) sau
• substanțele incluse în lista substanțelor candidate care prezintă motive de îngrijorare deosebită (SVHC).

Pe de altă parte, dacă substanța sau amestecul este vândut și publicului larg, nu trebuie să se furnizeze o FDS decât dacă există o solicitare în acest sens din partea unui utilizator din aval sau a unui distribuitor. 

Pentru amestecurile care nu sunt clasificate ca periculoase, dar care conțin anumite substanțe periculoase, trebuie să se furnizeze o FDS la cererea utilizatorilor din aval sau a distribuitorilor. 

Fișa cu date de securitate trebuie să fie actualizată fără întârziere în cazul în care apar informații noi despre pericole sau despre necesitatea unor măsuri mai stringente de gestionare a riscurilor. 

Atunci când primesc fișe cu date de securitate, utilizatorii din aval au obligația să identifice și să aplice măsurile corespunzătoare pentru a avea un control adecvat asupra riscurilor. Furnizorii și beneficiarii FDS sunt încurajați să verifice dacă informațiile obligatorii sunt menționate. ECHA și autoritățile de aplicare a legii au elaborat o listă de verificare, disponibilă în acest scop. Utilizatorii din aval sunt încurajați să își informeze furnizorii despre inexactitățile sau neconcordanțele din FDS primite. 

Atunci când nu sunt necesare fișe cu date de securitate, furnizorul trebuie să ofere totuși informații suficiente pentru utilizarea în condiții de siguranță. Dacă unei substanțe i se aplică o restricționare sau face obiectul autorizării, trebuie să se furnizeze detaliile necesare. Furnizorii de articole care conțin în proporție de peste 0,1 % din greutate o substanță aflată pe lista substanțelor candidate trebuie să le furnizeze utilizatorilor din aval și distribuitorilor informații suficiente pentru ca articolul să fie utilizat în condiții de siguranță.

Scenariile de expunere

Scenariile de expunere conțin informații despre modul în care poate fi controlată expunerea lucrătorilor, a consumatorilor și a mediului la substanțe periculoase în timpul utilizării. Dacă o întreprindere din lanțul de aprovizionare a efectuat o evaluare a securității chimice conform REACH, la fișa cu date de securitate a substanței trebuie să se anexeze scenariile de expunere relevante.

Armonizarea și automatizarea sunt elemente esențiale ale unei comunicări eficiente. În acest scop, s-a convenit un format comun pentru scenariile de expunere și s-au realizat catalogul ESCom de fraze standard și un format informatic (ESComXML). Acestea permit schimbul automat de informații armonizate privind utilizarea substanțelor chimice în condiții de siguranță între diferiții operatori din lanțul de aprovizionare și sistemele acestora.

Atunci când primesc scenarii de expunere, utilizatorii din aval trebuie să verifice dacă acestea prevăd propria lor utilizare a substanței și condițiile de utilizare aferente, iar în caz contrar să ia măsuri alternative.

Formulatorul de amestecuri periculoase trebuie să identifice informațiile relevante din scenariile de expunere care trebuie comunicate, precum și cel mai bun mod de a le comunica.

Sectorul industrial a pus la punct două metode de identificare a informațiilor care trebuie comunicate. Prima metodă, numită „informații privind utilizarea amestecurilor în condiții de siguranță" (safe use of mixtures information – SUMI), se referă la identificarea de către organizațiile din sector a măsurilor de gestionare a riscurilor pentru produsele și utilizările tipice din cadrul sectorului. Acestea generează SUMI și transmit recomandările într-un format stabilit de comun acord, ușor de înțeles.

Formulatorii selectează modelul SUMI adecvat pentru produsul lor și verifică dacă acesta este în concordanță cu scenariile de expunere primite de la furnizori. DUCC (Grupul de coordonare al utilizatorilor din aval de produse chimice) a publicat un document explicativ.

A doua metodă, numită „identificarea componentului principal" (lead component identification – LCID), este destinată situațiilor în care nu există SUMI adecvate. După identificarea componentelor principale dintr-un amestec, formulatorul deduce informațiile privind utilizarea amestecului în condiții de siguranță pe baza măsurilor de gestionare a riscurilor aplicabile componentelor principale. Cefic a publicat un ghid practic privind metodologia LCID.

Formulatorii au la dispoziție mai multe moduri prin care pot comunica informațiile relevante din scenariile de expunere ale ingredientelor amestecului: