Clasificarea substanțelor și a amestecurilor

Un principiu fundamental al Regulamentului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea (CLP) îl reprezintă „autoclasificarea” unei substanțe sau a unui amestec de către producător, importator sau utilizator din aval.

Aceasta implică identificarea pericolelor prezentate de substanță sau de amestec și compararea informațiilor cu privire la pericole cu criteriile prevăzute în CLP. Clasificarea se bazează pe proprietățile periculoase ale unei substanțe sau ale unui amestec și nu pe considerentele referitoare la probabilitatea de expunere și risc.

Autoclasificarea vizează să stabilească dacă o substanță chimică sau un amestec prezintă pericole fizice, pentru sănătate și/sau pentru mediu și să comunice în mod corespunzător aceste pericole prin etichetarea adecvată în lanțul de aprovizionare atunci când produsul este introdus pe piață, indiferent de volumul substanței sau al amestecului produs.

Autoclasificare

Conform Regulamentului CLP, o substanță trebuie autoclasificată atunci când nu are o clasificare armonizată în anexa VI la CLP și prezintă proprietăți periculoase. În ceea ce privește o substanță care are deja o clasificare armonizată (o intrare în anexa VI la CLP), clasificarea armonizată a gradului de pericol este obligatorie din punct de vedere legal pentru clasele de pericol și diferențierile acoperite de intrare. Clasele de pericol și diferențierile care nu sunt acoperite de intrare trebuie evaluate și autoclasificate, după caz.

Unele excepții de la o clasificare armonizată pot fi aplicabile dacă sunt justificate, de exemplu, de o stare fizică diferită sau de o formă a substanței introduse pe piață sau de o notă asociată cu intrarea din anexa VI. În plus, o clasificare indicată în anexa VI ca o clasificare minimă trebuie evaluată pe baza informațiilor disponibile și, dacă există date care conduc la clasificarea substanței într-o categorie mai severă decât cea minimă, trebuie utilizată categoria mai severă.

Alte incertitudini legate de „transpunerea” pericolelor din Directiva privind substanțele periculoase (DSD) în Regulamentul CLP trebuie evaluate cu atenție. În orice caz, atunci când o substanță este autoclasificată (pe lângă clasificarea sa armonizată din anexa VI la CLP), deciziile trebuie să fie justificate și convenite, dacă este cazul, cu alți producători, importatori sau utilizatori din aval.

În ceea ce privește o substanță fără o intrare actuală în anexa VI (de exemplu substanța nu are o clasificare armonizată pentru nicio clasă de pericol), toate clasele de pericol relevante trebuie evaluate de către producător sau importator, iar autoclasificarea trebuie aplicată tuturor claselor de pericol pentru care sunt îndeplinite criteriile de clasificare.

Amestecurile trebuie să fie întotdeauna autoclasificate înainte de a fi introduse pe piață, deoarece nu fac obiectul clasificării și etichetării (C&E) armonizate.

Pentru a obține o autoclasificare, clasificatorul trebuie să colecteze toate informațiile disponibile și să evalueze adecvarea și fiabilitatea acestora. În continuare, informațiile trebuie evaluate în funcție de criteriile de clasificare și trebuie să se decidă clasificarea corespunzătoare.

Clasificarea amestecurilor urmează un proces similar. Acestea pot fi clasificate pe baza datelor privind amestecul în sine, a datelor privind amestecuri testate similare sau a datelor privind componentele individuale din amestec.

Producătorii, importatorii și utilizatorii din aval trebuie să respecte noile evoluții științifice sau tehnice și să decidă dacă trebuie efectuată o reevaluare a autoclasificării substanței sau amestecului pe care aceștia le introduc pe piață.