Odată ce ajung în mediu, microplasticele nu se biodegradează, ci se acumulează în organismul animalelor, inclusiv în cel al peștilor și crustaceelor, fiind consumate apoi de oameni prin hrană.

S-au găsit microplastice în ecosistemele marine, de apă dulce și terestre, precum și în alimente și în apa potabilă. Eliberarea lor continuă contribuie la poluarea permanentă a ecosistemelor și a lanțurilor trofice. În studiile de laborator, expunerea la microplastice a fost asociată cu o serie de efecte (eco)toxice și fizice negative asupra organismelor vii.

Ca urmare a preocupărilor legate de mediu și de sănătatea oamenilor, mai multe state membre ale UE au introdus deja sau au propus interzicerea la nivel național a utilizării intenționate a microplasticelor în produsele de larg consum. Interdicțiile se referă în principal la folosirea microperlelor în produsele cosmetice care se clătesc după utilizare, unde microplasticele acționează ca agenți de exfoliere și netezire.

În fiecare an, aproximativ 42 000 de tone de microplastice ajung în mediu în urma utilizării produselor care le conțin. Cea mai mare sursă de poluare dintre toate este materialul granular de umplere utilizat pe terenurile de sport cu gazon artificial, de pe care se eliberează în mediu până la 16 000 de tone. În plus, se estimează că în apele de suprafață ale Europei ajung anual aproximativ 176 000 de tone de microplastice produse neintenționat (prin uzura bucăților de plastic mai mari). 

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a reexaminat în 2016 dovezile disponibile privind existența micro- și nanoparticulelor de plastic în produsele alimentare. Experții au identificat necesitatea de a genera mai multe date cu privire la nivelurile de prezență a acestora în alimente și la efectele lor potențiale asupra sănătății umane. În acest scop, EFSA organizează un colocviu științific în 2021, pentru a discuta situația actuală și cercetările în derulare în domeniu.

Microplasticele sunt adăugate intenționat unor produse variate, printre care îngrășăminte, produse de protecție a plantelor, produse cosmetice, detergenți de uz casnic și industrial, produse de curățare, vopsele și produse utilizate în industria petrolului și gazelor. Microplasticele se mai folosesc și ca material de umplere moale pe terenurile de sport cu gazon artificial.

În produsele de larg consum, cel mai cunoscut rol al microparticulelor de plastic este cel de abraziune (îndeplinit, de exemplu, de agenții de exfoliere și netezire din produsele cosmetice, cunoscuți ca microperle). Ele pot avea însă și alte funcții, precum cea de reglare a densității, a aspectului și a stabilității unui produs. Sunt utilizate chiar ca sclipici sau în produsele de machiaj.

În total, se estimează că în UE/SEE se folosesc aproximativ 145 000 de tone de microplastice în fiecare an.

În 2017, Comisia Europeană a solicitat agenției să evalueze dovezile științifice în vederea luării unor măsuri de reglementare la nivelul UE cu privire la microplasticele adăugate intenționat în produse (adică în substanțe și amestecuri). 

În ianuarie 2019, ECHA a propus o restricție extinsă asupra utilizării intenționate a microplasticelor în produsele introduse pe piața UE/SEE, pentru a evita sau a reduce cantitatea eliberată în mediu. În perioada martie-septembrie 2019 a fost organizată o consultare privind propunerea de restricție. ECHA a primit 477 de observații individuale. Detaliile consultării, inclusiv răspunsurile neconfidențiale, sunt disponibile pe site-ul agenției.

Se preconizează că propunerea va împiedica eliberarea a 500 000 de tone de microplastice în decurs de 20 de ani.

Alte opțiuni pentru reducerea cantității de microplastice formate neintenționat și ajunse în mediul acvatic sunt luate în considerare de Comisie ca parte a Strategiei privind materialele plastice și a noului plan de acțiune privind economia circulară.

Avizul Comitetului ECHA pentru evaluarea riscurilor (CER) a fost adoptat în iunie 2020. Acesta a sprijinit propunerea, dar a recomandat totodată criterii mai stricte pentru derogarea polimerilor biodegradabili și o interdicție după o perioadă de tranziție de șase ani pentru microplasticele utilizate ca material de umplere pe terenurile de sport cu gazon artificial. CER a concluzionat, de asemenea, că dimensiunea de 100 de nanometri (nm), propusă de ECHA ca limită inferioară pentru restricționarea microplasticelor, nu este necesară pentru punerea în aplicare și a recomandat să nu se impună o dimensiune limită inferioară.

Avizul Comitetului pentru analiză socioeconomică (CASE) a fost adoptat în decembrie 2020. Acesta a sprijinit propunerea ECHA, dar a făcut câteva recomandări pe care Comisia Europeană să le ia în considerare în etapa de luare a deciziei.

CASE a recomandat, printre altele, o limită inferioară de 1 nm pentru restricționarea microplasticelor. De asemenea, a considerat că ar putea fi necesară o limită inferioară temporară de 100 nm, pentru a se asigura că restricția poate fi aplicată prin detectarea microplasticelor din produse. 

Pentru a ține sub control eliberarea în mediu a materialului de umplere din terenurile de sport cu gazon artificial, CASE nu și-a exprimat nicio preferință dintre opțiunile de administrare a riscurilor propuse de ECHA, ci a afirmat că alegerea finală va depinde de prioritățile politice, în special în ceea ce privește reducerea cantității eliberate. 

Comisia urmează să pregătească propunerea pe baza raportului ECHA și a avizului combinat al comitetelor. Propunerea Comisiei de modificare a listei substanțelor restricționate în baza anexei XVII la REACH va fi supusă votului statelor membre ale UE în cadrul Comitetului REACH. Înainte de a putea fi adoptată, restricția va fi examinată de Parlamentul European și de Consiliu.