În conformitate cu REACH, întreprinderile trebuie să înregistreze substanțele chimice produse sau introduse pe piața UE în cantități mai mari de o tonă pe an. Atunci când colectează date și își clasifică substanțele în vederea depunerii dosarului de înregistrare, întreprinderile trebuie să stabilească dacă anumite utilizări ale substanțelor lor nu mai sunt de dorit din cauză că nu pot fi gestionate în condiții de siguranță. În astfel de cazuri, întreprinderile pot fie să oprească producția sau importul substanței, fie să recomande ca ea să nu fie utilizată în situații problematice. Obligațiile de înregistrare includ şi stimulente destinate producătorilor sau importatorilor de substanțe chimice, pentru a-i determina să renunțe la utilizările indezirabile ale substanțelor și să găsească alternative mai sigure.

Clasificarea substanțelor chimice presupune definirea pericolelor pe care le prezintă, astfel încât ele să fie produse, utilizate și eliminate în condiții de siguranță. Peste 20 de acte legislative ale UE se referă la clasificarea și etichetarea substanțelor chimice, ceea ce înseamnă că, odată ce o substanță a fost clasificată ca periculoasă, intră în acțiune alte cerințe legale pentru controlul utilizării acesteia. În cazul în care substanțele nu pot fi introduse pe piață pentru anumite utilizări din cauza clasificării lor, întreprinderile trebuie să găsească alternative.

De exemplu, substanțele care sunt clasificate ca fiind cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere nu pot fi utilizate în produse de consum sau în amestecuri dacă depășesc anumite niveluri de concentrație. Există doar câteva exceptări.

Pentru consumatori, este important să citească și să înțeleagă etichetele aplicate pe produse sau amestecuri. Pe baza acestor informații, puteți utiliza produsele sau amestecurile în condiții de siguranță sau puteți alege alternative mai puțin periculoase.

Restricțiile pot limita producția, importul, introducerea pe piață sau anumite utilizări ale unei substanțe. În cazul în care restricția ia forma unei interdicții asupra tuturor utilizărilor unei substanțe sau a anumitor utilizări, trebuie găsite alternative mai sigure. Prin restricții se pot evita riscurile inacceptabile pentru sănătatea umană și mediu.

Exemple:

• Utilizarea mercurului a fost interzisă în termometrele medicale și în alte dispozitive de măsurare destinate consumatorilor, de exemplu manometre sau barometre. Majoritatea termometrelor medicale sunt acum electrice. În acest caz, substituirea a dus la schimbări în tehnologie.
• Există o restricție cu privire la concentrația maximă de crom VI în articolele de piele. Tăbăcăriile din UE au pus la punct metode alternative de tăbăcire a pieilor brute. Aceasta are loc fie prin îmbunătățirea procesului de producție (care se bazează încă pe compuși ai cromului, dar evitând generarea de crom VI), fie prin utilizarea de tehnici fără crom.

Pe lista substanțelor candidate figurează substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită și care sunt deosebit de periculoase pentru sănătatea umană sau pentru mediu. Acesta este un stimulent puternic pentru întreprinderi, determinându-le să își intensifice eforturile în vederea găsirii de soluții alternative la aceste substanțe.

Dacă o substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită apare pe lista de autorizare, utilizarea sau introducerea sa pe piața UE după o anumită dată este interzisă dacă nu s-a solicitat și nu s-a acordat autorizarea. Pentru a solicita autorizarea, întreprinderile trebuie să efectueze o analiză detaliată a alternativelor la utilizările substanței lor. Ele trebuie să demonstreze că riscurile legate de utilizarea substanței sunt reduse. În anumite cazuri, trebuie să demonstreze și că beneficiile pentru societate sunt mai mari decât riscurile implicate și că nu sunt disponibile alternative adecvate.

Dacă utilizările substanțelor de pe lista de autorizare pot fi substituite ușor, probabil că ele vor fi abandonate. Utilizările pentru care nu există alternative adecvate pot fi menținute până când se găsește o alternativă, cu condiția autorizării lor prealabile.

Exemple:

• ECHA nu a primit nicio solicitare din partea industriei pentru autorizarea xilenului de mosc, o aromă foarte persistentă și foarte bioacumulativă, sau pentru MDA (4,4'-diaminodifenilmetan), care este o substanță cancerigenă. De aceea, după luna august 2014 nu se mai pot utiliza decât substituenți ai acestor substanțe.
• Volumul de DEHP [bis(2-etilhexil)] – un ftalat utilizat pe scară largă în articolele din PVC moale – produs sau importat în Europa a scăzut în ultimii ani, iar industria a pus la punct alternative mai sigure. Pentru utilizarea ftalatului trebuie obținută o autorizație.
• Agentul bromurat de ignifugare HBCDD (folosit în principal în materialele izolante pe bază de polistiren) a fost identificat în urmă cu câțiva ani ca fiind o substanță persistentă, bioacumulativă și toxică. Industria a găsit alternative la această substanță. În cazul în care unele întreprinderi nu pot utiliza aceste alternative, ele vor solicita o autorizație.

Aceste exemple arată că substituirea a avut deja loc sau este pe cale să se producă.

Pentru aprobarea substanțelor active biocide există anumite criterii de excludere referitoare, de exemplu, la cancerigenitate, toxicitatea pentru reproducere și toxicitatea pentru mediu. Dacă este îndeplinit oricare din aceste criterii, fie substanța nu poate fi aprobată, fie trebuie restricționată utilizarea sa.

Dacă o substanță activă este aprobată pentru utilizare cu toate că se încadrează într-unul sau mai multe criterii de excludere, este considerată susceptibilă de înlocuire. O substanță poate fi susceptibilă de înlocuire și în cazul în care corespunde altor criterii specificate în Regulamentul privind produsele biocide.

Atunci când aceste criterii sunt îndeplinite, ECHA lansează o consultare publică pentru a găsi alternative pentru substanța respectivă. În cursul acestei consultări, terții pot trimite informații despre alternativele mai sigure disponibile, cum ar fi alte substanțe active biocide sau alternative nechimice.

În plus, produsele biocide care conțin o substanță activă susceptibilă de înlocuire vor fi supuse unei evaluări comparative înainte de autorizare. Evaluarea se face pentru a se afla dacă pe piață există alternative mai sigure. Dacă există alternative mai sigure și ele sunt eficace, utilizarea produsului biocid poate fi interzisă sau restricționată.