Patru pași către o identificare reușită a substanței

ECHA a conceput o abordare în patru pași pentru identificarea corectă a unei substanțe. Respectarea acestor pași și a recomandărilor noastre vă va ajuta să vă identificați substanța în mod corect.

 

1. Analizați substanța
  1. În primul rând, trebuie să stabiliți dacă sunteți deja în posesia datelor analitice necesare pentru identificarea substanței în scopurile prevăzute de REACH. Dacă nu sunteți producătorul substanței, puteți solicita aceste informații de la furnizor. Dacă sunteți în posesia datelor analitice necesare, treceți la pasul 1d; dacă nu, continuați cu pasul 1b.
  2. Selectați o mostră reprezentativă de substanță sau mai multe mostre din loturi diferite ori prelevate la momente diferite ale procesului de producție. Dacă sunteți importator de amestecuri, ar putea fi necesar să îi solicitați furnizorului mostre din substanțele folosite în amestec.
  3. Definirea unei strategii analitice corecte de la bun început vă va ajuta să economisiți timp și bani. În această etapă trebuie să stabiliți dacă dețineți în cadrul întreprinderii cunoștințele și capacitățile funcționale necesare. Dacă nu le aveți, trebuie să căutați un furnizor de servicii sau un laborator familiarizat cu realizarea de analize în scopurile prevăzute de REACH. Țineți seama de faptul că analizele efectuate pentru identificarea substanței nu trebuie neapărat să respecte bunele practici de laborator (BPL).
  4. Indiferent de calea aleasă, rezultatul ar trebui să fie același: un set de studii/informații analitice care să identifice pe deplin substanța dumneavoastră. Spectrele, cromatogramele și celelalte informații analitice trebuie să fie de bună calitate și interpretate complet.
  5. În cazul în care vă confruntați cu dificultăți legate de interpretarea informațiilor sau cu probleme de ordin tehnic legate de efectuarea analizelor, întocmiți o justificare științifică solidă și aplicați tehnici alternative. Și în acest caz ar putea fi utilă contribuția unui expert.
  6. Textul juridic impune realizarea spectroscopiei în ultraviolet (UV), în infraroșu (IR) și a spectroscopiei de rezonanță magnetică nucleară (RMN) sau a spectrometriei de masă (SM) împreună cu cromatografia lichidă de înaltă performanță (HPLC) sau cu cromatografia în fază gazoasă (GC). Ca metode alternative, pentru substanțele anorganice pot fi necesare difractometria de raze X (XRD) și spectroscopia de absorbție atomică (AAS). Aplicarea acestor tehnici și interpretarea rezultatelor necesită cunoștințe de specialitate.

 

2. Detaliați compoziția substanței
  1. În acest moment, analiza ar trebui să vă ofere o imagine completă asupra compoziției substanței.
  2. Analiza unei singure mostre nu ia în considerare variațiile de la nivelul sursei (de exemplu, variația materiilor prime) și al procesului de fabricație. Aceste variații se regăsesc în intervalele de concentrație care pot fi menționate în certificatul de analiză sau în specificația privind controlul calității.
  3. În cazul unei substanțe bine definite tipice, compoziția ar trebui să arate în felul următor: 

     

    Denumire Concentrație tipică % Interval de concentrații %
    Constituentul A 90 85 – 96 
    Constituentul B (impuritate) 6 4-7
    Constituentul C (impuritate) 2 0-3
    Constituentul D (impuritate) 2 0-3

 

3. Denumiți substanța
  1. Pe baza compoziției, va trebui să găsiți o identificare generală – o denumire pentru substanță.
  2. În funcție de complexitatea substanței, acest lucru presupune aplicarea unor reguli diferite. Acestea se găsesc în „Ghidul pentru identificarea și denumirea substanțelor conform REACH și CLP”. Dacă nu sunteți sigur, puteți să solicitați ajutorul unui specialist pentru a denumi substanța.

 

4. Alocați un identificator numeric
  1. Căutați pe site-ul ECHA, folosind instrumentul „Căutare substanțe chimice” de pe pagina „Informații privind produsele chimice”, pentru a afla dacă substanței dumneavoastră i-a fost alocat deja un număr CE sau un număr de listă.
  2. Se obișnuiește, dar nu este obligatoriu, ca denumirea chimică să fie asociată unui număr de inventar, cum ar fi numărul EINECS sau CAS. Adeseori, acest număr este menționat în fișa cu datele de securitate (FDS) sau în certificatul de analiză. Puteți să solicitați ajutorul unui specialist pentru a afla dacă există deja un număr de inventar pentru substanța dumneavoastră.

După ce ați obținut aceste informații, va trebui să le transpuneți în formatul electronic al unui dosar IUCLID.

Pentru înregistrarea conform REACH, dosarul transmis de solicitantul principal trebuie să conțină o compoziție limită. Compoziția limită reflectă compozițiile tuturor membrilor transmiterii în comun.